,,Nu‑mi amintesc ultima oară când m‑am simțit atât de atrasă – pe loc și în întregime –

în trecutul și prezentul imaginar a două personaje feminine care abia dacă sunt descrise.

Una dintre femei este vie – trăindu‑și doliul, citind, gândind.

Cealaltă e moartă, dar aparent foarte decisă să revină în apartamentul pe care îl împărțise mai înainte cu prima. […]

Dacă romanul are un subiect central, acesta ar fi relația dintre gândire și artă (deși din descriere pare să fie ceva plicticos, e departe de a fi astfel.) În distribuție, nenumărate roluri au fost date unor personaje ilustre. Imaginați‑vă un party […] la care participă (printre mulți alții) suprarealiștii, Katherine Mansfield, WG Sebald, Lee Miller, Shakespeare, Forster, Colette, Pasternak, Jackie Kay și Freud – iar Ali Smith este gazda. La urma urmei, așa ar putea fi descrisă această carte: o pledoarie seducătoare pentru forța și magia imaginației.

„Ali Smith are o minte agilă și ludică. Cred că am să păstrez Încântec pe un raft pentru totdeauna.“

„Ali Smith a inventat în cartea aceasta o nouă formă deosebită de formă, un monstru al lui Frankestein.“