Am ajuns la poezie

când poezia

era pusă să îşi scrie

cu sânge propriul act de deces

(eventual cu stil, eventual recunoscându-şi eşecul}

m-am născut într-o literatură

care e un fel de mamă

care-şi sufocă pruncii la naştere,

cu perna,

pentru că nu are cu ce să îi crească