“Rochiţa cu libelule” reprezintă primul text scris de Virginia Vitan și publicat la vârsta de... 79 de ani! Un debut întârziat cu mai bine de jumătate de secol, dar care trebuia, pur şi simplu, să vadă lumina tiparului, căci aduce cu sine un parfum al unor ani despre care tânăra generaţie nu ştie prea multe.

Romanul poate fi socotit o poveste de dragoste (deşi i-am spune mai curând două poveşti de dragoste), în România anilor ’80 și ’90, desfăşurată între Bucureştiul prins în problemele specifice deceniilor respective şi un schit premontan, în a cărui descriere cititorul poate simţi mirosul brazilor şi fumul care iese domol din coșurile caselor, într-un peisaj de vis.

Parcurgerea unor pasaje e ca şi cum ţi-ai plimba mâna peste o întindere de iarbă, iar personajele, puternice, au viaţa lor şi nu par născute din poveste, ci, dimpotrivă, aduse în aceasta din viaţă.

Cu siguranţă, o carte care produce emoţii puternice, concretizându-se într-o lectură care te binedispune, dar te şi pune pe gânduri datorită puternicului ei accent emoţional.