Cartea lui Florin Müller își propune o lectură dezinhibată asupra socialismului și fascismului ca istorie intelectuală. Miza noii cărți a autorului este de a stabili configurațiile teoretice ale unor fenomene politice care s-au constituit ca vectori identitari înainte și după Primul Război Mondial. Atât socialismul, cât și fascismul, dispun de o istorie intelectuală configurată din reflecții semnificative asupra unor concepte structurale precum revoluție, capital, capitalism, muncitorime, intelighenție, luptă de clasă, naționalism, antisemitism. Socialismul românesc este discutat, de către autor, drept o ideologie incluzivă a marxismului, o rafinare teoretică a protestului social al muncitorimii. Fascismul se articulează, la rândul său, într-o ideologie nihilist-revoluționară, fără a fi însă o continuare liniară a naționalismului și antisemitismului tradiționalist, tipic sfârșitului secolului al XIX-lea. Dacă socialismul dispune de legitimitate contestatară, fiind conexat interpretării sociale antisistemice și element de emergență al modernității capitaliste, fascismul se află într-o criză identitară, mixând revoluția politică a unei modernități alternative cu o serie de remanențe ale premodernității. Cartea reconstituie o fascinantă dinamică a ideilor politice, prea mult tratate până acum în istoriografia românească sub povara clișeelor ideologice.