O serie de povestiri realiste dintr-un universul rural aspru, într-o perioadă tulbure din istoria Mexicului.

Laconice, prozele din acest volum amintesc de opera lui Faulkner și de scriitori precum marii tragici ai lumii clasice: García Márquez îl cita adesea pe Sofocle în această privință.

Proza Zi-le să nu mă omoare! a fost numită de Elias Canetti una dintre cele mai bune cinci opere din literatura universală, iar Günter Grass a citit-o în public la Berlin, alături de Rulfo, în 1981. Geografia mexicană a fost prefăcută de Rulfo, în Ne-au dat pământ, în scenariul unei călătorii cu ecouri biblice. Kenzaburō Ōe recomandă aceste proze celor care vor să-și creeze propria poveste. Astfel, e o greșeală să considerăm că au un cadru temporal și fizic reductibil la cel al regiunii unde și-a petrecut Juan Rulfo primele decenii din viață.