Un om atat de simplu

Scriitor belgian de limbă franceză, André Baillon (1875–1932) a început studii de inginerie pe care nu le-a terminat niciodată, deoarece a fost exclus din universitate din cauza asocierii sale cu un grup de studenţi anarhiști. După ce și-a cheltuit în mod necugetat partea de moștenire care-i revenise și după o tentativă de sinucidere, a locuit o vreme cu fratele său în Bruxelles, după care a întâlnit-o pe Marie Vandenberghe, o fostă prostituată flamandă care-i va deveni soţie. Între 1910 și 1920, a lucrat la ziarul La Dernière Heure, apoi s-a mutat în Franţa pentru a se consacra scrierii cărţilor sale de ficţiune. André Baillon a scris mai multe romane, dintre care cele mai cunoscute sunt Histoire d’une Marie, En sabots, Zonzon Pépette, Chalet 1. În 1932, scriitorul s-a sinucis luând o doză mare de somnifere.

Parţial autobiografic, romanul Un om atât de simplu, apărut în 1925, este structurat sub forma unor confesiuni făcute doctorului său de un scriitor internat la spitalul psihiatric Salpêtrière din Paris. Dar cum a ajuns aici acest om simplu, cu ambiţii modeste, care-și iubea familia, cărţile și motanul? Să fie de vină mutarea la Paris, dificultăţile financiare ale unui cuplu de artiști, relaţia ambiguă cu fiica lui vitregă, umbra mereu prezentă a tatălui ei, un pictor faimos, sau pur și simplu faptul că nu-și poate împlini cea mai mare dorinţă: „cincisprezece kilometri de liniște“?