A venit un om în literatură; a bătut încet la ușă, a intrat cu povestirile în mână și așteaptă.

Nu degeaba am menționat „omul” la început, el este unul dintre cei mai talentați autori ai literaturii noii generații, Grig, și a venit în literatură ca să caute omul, să-l înțeleagă, să-l cunoască și cunoscându-l să nu-l urască, ci să-l poată iubi, a venit ca să-l susțină pe om în cea mai dificilă încercare a lui, în anevoioasa lui misiune, care este aceea de a trăi. Și cine ar cuteza să se înhame la o astfel de povară, cine ar cuteza să-l susțină pe „Omuleț”, dacă nu Omul. Încă de la început, Grig și-a vârât atât de adânc „polonicul” în hățișul sufletului uman, în încâlceala, în paradoxurile lui, încât fără voie te întrebi temător dacă va putea să-l scoată și să vadă, nu cumva are să se îngrozească de ce vede, are să reziste?... Sunt convins că are să reziste, fiindcă s-a angajat la treabă cu talent și cu străduință răbdătoare, fiindcă îl iubește pe om, iubește literatura, dovadă – cele douăzeci de povestiri adunate în această primă carte a sa, Pisica lui Iisus.

Grig