Era un stil cool să ții telefonul așa. Marcela râdea. La un moment dat metroul frână brusc. Conduc­torul văzu ceva alb căzut pe șine și frână. Măi, ce se întâmplă, el nu știa atunci că era Bella care căzuse din metrou la pagina 24. În învăl­mășeala creată, Marcela se lovi de persoana din fața ei și înghiți telefonul. Ei ce vrei, dacă avea gura mare bineînțeles că l-⁠a înghițit. Şi mai şi se râdea cu gura aia mare a ei până la urechi. Tovarășa/Doamna/Miss, ia uitați la Marcela, se râde cu gura până la urechi! Lumea a fost anunțată că trebuie să coboare și să meargă pe jos până la prima stație. Nimeni nu observă ce pățise Marcela. Aceasta, îngrozită, se întinse pe banc­hetă să-⁠și revină puțin. Trenul se goli și ea rămase singură. Simți nevoia să sughițe. Deo­dată, din piept îi țâșni un Alien mic. Era un Smartalien deoarece burta îi devenise un ecran tactil. Pe ecran, ce credeți, rula filmul Alien, de unde înghițise Marcela Doamna telefonul. Vezi, d’aia era el Smart. Micuțul Alien deschise Agenda la pagina Escape și introduse coordonatele GPS și află unde era locul de extracție.

Frabo ne oferă un umor de tip nou, trimitând săgeți către numeroase aspecte ale vieții de azi. Cartea se citește cu mare plăcere.