Căutând într-o parte şi în alta, cu barba albă până la genunchi, ridicându-şi pleoapele ochilor cu mâinile şi abia umblând, nu găsi decât un tron odorogit; îl deschise, dară în el nimic nu găsi; ridică capacul chichiţei, şi un glas slăbănogit îi zise:

– Bine ai venit, că de mai întârziai, şi eu mă prăpădeam. (TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE ȘI VIAȚĂ FĂRĂ DE MOARTE)

* * *

Basm al unei îndoielnice inițieri și, în același timp, replică sui generis la anamnesis-ul platonician, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte nu încetează să provoace meditația despre destinul ființei omenești la meridianul românesc și sud-est european. Iar faptul că textul transmis de Petre Ispirescu și-a găsit locul de drept în cultura de ieri și de astăzi argumentează, o dată în plus, necesitatea acestei ediții cu adnotările, comentariile și traducerile cu parfum post-medieval, la care se adaugă o selecție din textele critice și eseistice care au acompaniat, până în prezent, cele peste treizeci de ediții ale acestei istorisiri, singulară în spațiul culturii populare autohtone. (MIRCEA MUTHU)

* * *