Intr-o zi, un caine

Caroline Lamarche (n. 1955, Liège) se numără printre cele mai puternice voci din literatura belgiană contemporană. După o copilărie timpurie petrecută în nordul Spaniei, locuiește în regiunea pariziană până la bacalaureat. Studii de secretariat la Paris, apoi de filologie romană la Universitatea din Liège. Un jurnal de vise ținut secret. Căsătorindu-se, petrece un an în Nigeria, unde predă franceza. Stabilită la periferia Bruxelles-ului, după ce activează o vreme ca secretară bilingvă începe să publice, la începutul anilor ‘90, în diverse genuri: poezie, roman, proză scurtă, ficțiuni radiofonice și texte pentru scenă. Membră, din 2014, a Academiei Regale de Limbă și Literatură Franceză din Belgia. În 2019, culegerea sa Nous sommes à la lisière (Suntem la marginea pădurii, Gallimard) a fost distinsă cu premiul Goncourt pentru nuvelă, iar în 2020 Fédération Wallonie-Bruxelles a premiat-o pentru ansamblul operei.

Laureat cu premiul Victor Rossel, cel mai prestigios premiu literar belgian, al doilea roman semnat de Caroline Lamarche pare genul de volum pe care l-ar scrie un autor de proză scurtă: șase capitole având ca pretext un patruped gonind pe autostradă – episod la origine visat –, fiecare dintre ele putând funcționa și de sine stătător. Povestirile relatate îi vorbesc fiecăruia dintre noi, însă impresia de simplitate este înșelătoare: dacă privim mai îndeaproape, recunoaștem o țesătură fină de cuvinte ce are subtilitatea unei broderii. Șase personaje în căutarea unui câine, care abia așteaptă să fie descoperite.