Smerita

Nu poți să înțelegi pe deplin motivațiile gestului „Smeritei” și întrebările rămân: „De ce s-a sinucis biata femeie?”, „De ce nu a acceptat iubirea soțului?”, „Ce înseamnă acel Iar eu am crezut că dumneata o să mă lași așa?” și, mai presus de orice, întrebarea întrebărilor: „De ce zâmbește smerita înaintea gestului final?”. De ce zâmbește biata fată înainte de a se arunca pe fereastră cu icoana în brațe? La ce înțelegere superioară a ajuns acea fată? La ce înțelegere ajunge femeia, în general, atunci când iubește și, mai ales, când înțelege totul? (Mihai Vacariu, fragment extras din postfață)