Ce înseamnă un tată bun și care este rolul lui? Cum reușește el să și crească fiii pentru a i ajuta să devină adulți, bărbați și, la rândul lor, tați? De ce unii dintre ei eșuează în această privință?

Intenționând să pună în lumină legăturile inconștiente și profunde țesute între un fiu și tatăl lui, Moussa Nabati pornește de la istoria a trei cupluri tată fiu renumite: Icar și Dedal, Oedip și Laios și Isaac și Avraam, analizându le poveștile și tratându le asemenea unor mărturii clinice.

Asistăm la trei modele de relații diferite: Dedal întruchipează tatăl absent, neimplicat, șters, indiferent, neputincios. Laios îl personifică pe tatăl distrugător, pervers, violent, abuziv, sever, tiranic, sadic. În ceea ce l privește pe Avraam, el este singurul care se străduiește să l protejeze pe Isaac, eliberându se de atotputernicia soției sale.

Cele trei mituri sunt, de fapt, adevărate lecții de psihologie care ne pot ajuta să ne restabilim triunghiurile familiale devenite, în ultimele decenii mai ales, scena multor tulburări sufletești.

Intrând în acest univers simbolic înțelegem că, de fapt, ceea ce va deveni fiul depinde în mare parte de prezența unui tată adult, capabil să și ocupe locul în familie. Când tatăl lipsește, fiul riscă să se confrunte cu dificultăți serioase în evoluția sa, fiindu-i greu să se integreze mai târziu în viață și în societate, atât din punct de vedere afectiv, cât și profesional.