Cartea evocă unele momente din trecutul Blajului, perceput ca o “vatră de lumină”, unde au fost înfiinţate primele şcoli sistematice româneşti din Transilvania, metaforic numite “fântâni ale darurilor”. Ea reprezintă şi o pledoarie pentru cinstirea şi păstrarea vie în memoria posterităţii a eroilor căzuţi în luptele de eliberare a teritoriilor româneşti în toamna anului 1944, a martirilor şi victimelor regimului totalitar din primii ani de după instaurarea lui în România.