Numele meu de familie.

Vârsta de optsprezece ani.

Pe tatăl meu.

Trebuia să fie ultima mea vară de libertate înainte să devin majoră. Fără musafiri sezonieri. Fără responsabilități. Fără îndatoriri. Doar ultimele două luni de pace, liniște și nopți albe petrecute alături de oamenii pe care îi iubesc și pe care cel mai probabil nu o să-i mai văd vreodată după 31 august. Totul era perfect, lucrurile decurgeau conform planului până să... apară Tayler White și să schimbe sensul cuvântului libertate. Iar dacă am crezut că viața mea era complicată până în acel punct, ei bine, m-am înșelat. Nimic nu a mai fost la fel după ce a pășit pe teritoriul fermei. Nimic nu a mai fost la fel după ce am început să mă îndrăgostesc de el. Și nimic nu va rămâne la fel dacă eu îl voi alege pe el, în locul numelui meu.

Ce varianta mi-a mai rămas?

Iubirea este libertate sau libertatea este iubire?