Ni se prezintă fapte ieşite din comun, inexplicabile la prima vedere, explicabile numai după ce sondăm abisurile sufleteşti, se întretaie cu cele care ţin de realitatea dureroasă, grevată pe minciună, înşelătorie, furt, în orice caz, insensibilă la soarta omului… Cărţile lui se înscriu printre acele documente care, îmbinând trăirile autentice cu ficţiunea, abordează o perioadă în care literatura păstrează încă distanţă, aşteptând limpezirea apelor învolburate. Iuliu Stanciu a preferat să ia în piept creasta valului, să nu evite bulboanele şi să ne dea această primă imagine a unei epoci care nu a adus doar schimbarea societăţii, ci şi a oamenilor. În bine, în rău? Cărţile lui ne dau un răspuns. Deloc liniar, deloc uniform…