Supa de soricel

Un șoricel fericit – „stătea sub un copac și citea o carte“ – este prins de o nevăstuică. Aceasta e înfometată, așa că nu stă pe gânduri: va face o supă grozavă din șoricel. Cum ar putea acesta să se salveze?

„Supa ta n-o să aibă gust bun.“ spune șoricelul cu curaj. „N-are povești în ea. Supa de șoricel trebuie dreasă cu povești ca să fie bună la gust.“ „Da’ eu n-am povești“, spune nevăstuica. „Am eu“, spune șoricelul. „Pot să ți le spun chiar acum.“

Această schemă clasică e folosită de celebrul autor american Arnold Lobel pentru a ne spune câteva povești care au nu numai umor, ci și o încărcătură mai subtilă și profundă, destinată să-i pună pe gânduri pe copii și să nască întrebări provocatoare în mintea lor.

Prima poveste spusă de șoricel se numește Albinele și noroiul. Dincolo de comicul întâmplării pe care copiii îl vor descoperi cu încântare, este un text despre relaționare — cât de departe trebuie să mergem pentru a-l accepta pe celălalt? Ce facem când relația ne afectează într-un mod pe care nu ni-l dorim?

Doi bolovani este o poveste filozofică despre limitele cunoașterii și despre diversitatea punctelor de vedere. Oare ce este pe cealaltă parte a dealului? se întreabă doi bolovani de pe coasta unui deal. O pasăre le spune ce vede ea — orașe, munți, văi — și cei doi bolovani se întristează. Un șoricel le spune ce vede el — pământ, iarbă, flori — și cei doi redevin fericiți. E exact ce văd și ei pe partea lor de deal. Însă realitatea de pe cealaltă parte a dealului nu poate fi decât una singură. Sau nu? Cine are dreptate?

Greierii este un text foarte amuzant, mai ales dacă e citit cu voce tare. E un fel de farsă sau snoavă populară, dar subiectul său e tot unul important: înțelegerea. Cum putem oare să comunicăm cu adevărat, cum ajunge mesajul nostru la celălalt?

Tufa de mărăcini este o altă poveste cu mult umor, unul duios de data aceasta. Este o poveste despre trecerea timpului, despre speranțele care uneori nu se împlinesc și rămân undeva, în adâncul sufletului, ca un „mărăcine“ care nu are nevoie decât de puțină „apă“ — adică iubire și empatie — pentru a se trezi la viață și a se dovedi un trandafir parfumat și plin de culoare.

Scapă șoricelul datorită acestor povești? Da, datorită curajului și imaginației sale. Răul și pericolele din lume nu vor dispărea niciodată, vor fi mereu „nevăstuici“ gata să înghită tot. Poveștile ne ajută să le îmblânzim sau, când asta nu se poate, să le alungăm și să scăpăm din ghearele lor lacome.