La şaptesprezece ani, Ken Yazaki, elev în ultimul an la un liceu din Sasebo, oraş ce găzduieşte o bază militară americană, este mai puţin preocupat de examenul de admitere la facultate şi mai degrabă de cum să se elibereze de conservatorismul provincial ascultând The Rolling Stones, Simon & Garfunkel şi Led Zeppelin, citind poemele lui Rimbaud, imaginându-se Godard şi Che Guevara. Ajutat de amicii săi, Adama şi Iwase – primul cu lipici la fete, al doilea un melancolic incurabil, iubitor de jazz –, şi călăuzit de sloganul Imaginaţia la putere!, Ken pune la bătaie un arsenal complex de strategii ca să cucerească inima unei colege de care este îndrăgostit: de la discurile cu Janis Joplin până la baricadarea liceului şi organizarea unui festival al şcolii în ton cu ultimele tendinţe din arta pop de peste ocean. Personajele ce poartă numele unor celebre staruri rock şi de cinema de la sfârşitul anilor ’60, scenele hilare şi replicile spumoase creionează în romanul autobiografic al lui Ryū Murakami, ecranizat în 2004, portretul fascinant şi nostalgic al unei Japonii prinse în vârtejul ameţitor al mişcării hippy şi al protestelor studenţeşti.

„Un tablou luminos, vesel, uneori hilar, însă niciodată sentimental al Japoniei de la sfârşitul anilor ’60.” (Library Journal)

„Eroul e un şmecher absolut şarmant.” (Los Angeles Times)

„Murakami îşi dezvăluie în 69 adevăratul calibru… La fel ca în Albastru nemărginit, aproape transparent, scriitorul îşi întreţese propriul trecut cu visul unei tinereţi idealizate, creând o lume credibilă, populată de puşti care-şi dau frâu liber impulsurilor, eliberaţi de sub influenţa dominatoare a autorităţii.” (Japanzine)