Educația reprezintă un proces psihosocial complex, teleologic – întrucât este proiectat și realizat în conformitate cu finalități educaționale/ pedagogice și axiologic – întrucât promovează sisteme de valori. Prin educație se vizează dezvoltarea liberă și integrală a individualității umane, formarea și dezvoltarea permanentă a personalității umane, pentru a deveni capabilă de integrare socială și profesională, în raport cu cerințele impuse de societate.

Din perspectivă pragmatică, educația presupune identificarea predispozițiilor native, a potențialităților genetice ale educabilului și valorificarea acestora în organizarea și dirijarea influențelor modelatoare ale mediului socio‐uman asupra sa. Astfel, ca factor al dezvoltării personalității umane, educația are rol de mediator, de interfață între individ și mediul său înconjurător, precum și rol de factor de armonizare a interacțiunii dintre ereditate și mediu.