Iunie 1941. Diagnostic final

Mark Solonin este unul dintre intelectualii ruși care a absorbit critic experiența sovietică. Un împătimit al arhivelor, chiar dacă nu este istoric de profesie, Solonin reușește să spulbere în cartea sa o bună parte din miturile sovietice privitoare la al Doilea Război Mondial. Analizând minuțios planurile de mobilizare, tipurile de armament și jurnalele marilor unități sovietice, Solonin argumentează solid teza iminenței atacului Armatei Roșii asupra Germaniei naziste în vara anului 1941. Ceea ce părea o teorie extravagantă când Viktor Suvorov (Vladimir Rezun) și-a lansat celebra carte Spărgătorul de gheață a devenit prin eforturile lui Mark Solonin o premisă greu de contestat. Spre deosebire de istoriografia sovietică și de cea rusă oficială, Solonin nu justifică dezastrul Armatei Roșii în primele luni ale războiului prin superioritatea numerică sau în armament a germanilor – fapt total neadevărat, iar cartea de față demontează și acest mit –, prin talentul generalilor lui Hitler sau prin perplexitatea produsă de invazie. Pentru Solonin, catastrofa se explică prin absența dorinței de a lupta a soldaților Armatei Roșii și mai ales prin incapacitatea corpului de comandă sovietic de a face față cerințelor unui război modern de apărare. Încă de la înființarea sa, armata sovietică fusese educată, dotată și instruită pentru războaie ofensive, iar ordinele de luptă secrete, aflate în fișetele comandanților sovietici din vara anului 1941, prevedeau declanșarea unei ofensive, pe toată granița, împotriva armatei germane, fapt care-l așază pe Stalin, alături de Hitler, în infama galerie a agresorilor. De aceea, primirea „rece“ de care s-au bucurat întotdeauna cărțile lui Solonin în cercurile intelectuale rusești apropiate de Putere. COSMIN POPA