„În critica filosofică de astăzi, adunăm Continentele geo-grafiei eidetice ale formației (și opțiunii) filosofului, precum: Platon – Ca și Vladimir Soloviov, filosoful român va scrie „viață” a lui Platon, de la care începând, putem verifica ade-vărul metodologiei moderne (și post-moderne) conform căruia Con-Textualitatea subordonează caracteristic Inter-Textualitatea (Platon, Descartes, Leibniz, Kant, Hegel etc.) și accentuează, Intra-Textualitatea (Noica: Limba – Rostirea filoso-fică românească; Modelul cultural european; Logica Synalethică; Eminescu; Spiritul românesc în cumpătul vremii; Cele 6 maladii; Devenirea întru ființă; Tratat de ontologie etc.) ne sunt înșiruite, firesc. Dialogurile platoniciene în substanța lor: Charmides, Apărarea lui Socrate, Menon, Phaidon, Banchetul (Symposion), Gorgias, Lysis etc. Toate sunt redate într-o hermeneutică proprie.”