În secolul al XVIII‑lea, combinatorica a cunoscut o mare dezvoltare și aplicațiile sale s-au diversificat foarte mult. Leonhard Euler (1707–1783), o adevărată forță a naturii, a fost, în principal, inițiatorul acestui progres, ca și al multor altora în matematică.

Dar abia în secolele XIX–XX, după ce s-au pus bazele calculului și s-a formulat teoria mulțimilor, combinatorica a intrat în legătură cu domenii mai tradiționale ale matematicii, cum ar fi analiza, algebra sau topologia, și a devenit disciplina care este astăzi, cu conținuturi pe care fondatorii săi le-ar găsi dificil de recunoscut ca moștenirea lor. Această carte este o introducere eficientă în știința combinării și a permutării.