Prezenta lucrare îşi propune ca, prin elementele de terminologie latină, prin aspectele de cultură şi civilizaţie, prin operele literare supuse analizei, să urmărească efectul purificator şi curativ pe care poezia îl are atât asupra individului izolat, cât şi asupra unei întregi societăţi. Procesele de purificare şi de asanare sunt urmărite atât la nivel material, cât şi la nivel moral şi spritual. Astfel, vom insista asupra acelor aspecte ale unor opere din literatura latină care au menirea de a ajuta individul, respectiv societatea, să se elibereze de balastul şi nimicniciile vieţii cotidiene, să-şi învingă temerile şi să-şi depăşească toate complexele, să evite comportamentul găunos şi să se asocieze bunelor moravuri, să nu trăiască în ostentaţie, ci în cumpătare, să iubească cinstit, să se poarte îngrijit, să mănânce echilibrat, astfel încât să se păstreze sănătos, să rămână neîntinat la trup, minte şi suflet, iar dacă răul s-a instalat deja, să-şi regăsească drumul spre virtute şi însănătoşire.