Filosofia integrativitatii

Se spune că bestseller pot fi doar cărțile cu un anumit conținut, marcat de senzațional, dezvăluiri, acțiune alertă sau mondenități. Noua carte semnată de domnul profesor univ. dr. Ioan N. Roșca demonstrează contrariul: o scriere din domeniul teoriei poate fi o lectură surprinzătoare, captivantă, cu puncte de vedere și interpretări neașteptate, argumentate științific. Autorul ne oferă o viziune generală proprie – ontologică, metafizică, gnoseologică, o sinteză a ideilor domniei sale expuse în lucrările de antropologie filosofică, axiologie și filosofia istoriei (istoriosofie) publicate de-a lungul anilor. Filosofia Integrativității conține schița unei filosofii generale personale, cu liniamentele ontologice, metafizice și gnoseologice care se pot degaja atât prin generalizare inductivă din ideile antropologice, axiologice și istoriosofice proprii autorului, cât și prin argumente și intuiții raționale, independente de generalizările inductive. Aflăm din paginile lucrării că relația între viziunea general filosofică și filosofiile de ramură sau aplicative este, de fapt, o corelație. Filosofiile aplicative constituie premise ale unui demers inductiv, care, completat cu argumente și intuiții strict raționale, se va solda cu ideile unei viziuni general filosofice. La rândul lor, ideile general filosofice vor deveni premise ale unui demers deductiv, de reexpunere a principalelor idei din filosofiile aplicative. Cupola construcției inductive devine astfel temelia aceluiași edificiu refăcut și prezentat sub aspect deductiv. Ideea fundamentală a concepției ontologice, metafizice și gnoseologice în viziunea domnului profesor Ioan N. Roșca este ideea integrativității, altfel spus ideea corelativității spiritului și materiei, a subiectivului și obiectivului, corelativitate prezentă și în rezolvarea principalelor probleme cu care se confruntă filosofia omului, a valorilor și a istoriei.