Consider că este imposibil ca dobânda să dispară complet din viața economică a unei națiuni, cu excepția cazului, aproape de neconceput, care cu greu ar putea fi valabil aici, a acumulării de capital care depășește cu mult cererea.

Dispariția „stimulentului de a economisi”, conținut în dobândă, ar elimina cea mai importantă parte a capitalului, care este formată prin economii făcute doar de dragul dobânzii.

Evident, se poate ca alt tip de economisire, precum cea de tipul „bani albi pentru zile negre”, să poată cunoaște o creștere, dacă oamenii ar trebui să-și asigure viitorul prin simpla acumulare de capital, fără suportul dobânzii. Însă, în general, se crede că, pe ansamblu, ar rezulta o diminuare substanțială a stocului de capital, iar penuria subsecventă de capital ar exercita, probabil, o presiune puternică în direcția opusă, adică, în direcția unei creșteri reînnoite, mai degrabă decât în cea a unei dispariții definitive a dobânzii. (Eugen von Böhm-Bawerk)