O teologie de tip „sapiențial" are gustul sau savoarea experienței personale și știința sau înțelepciunea tainei de credință (1Tim 3, 16) celebrată, predicată și actualizată. Teologie al cărei izvor viu nu poate fi decât Cuvântul lui Dumnezeu, atestat în Sfintele Scripturi, dar care trebuie să își însuşească în chip smerit cărările exigente ale uneltelor studiului și inteligenței.

O teologie care se doreşte a fi sapienţială, fără să omită nicio osteneală a inteligenţei , se adapă din “taină”. Iar taina Împărăţiei lui Dumnezeu îi atinge deja pe credincioşi (Mc 1, 15) şi îi reconfigurează prin Sfântul Spirit către Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Smerenia teologului răspunde smereniei revelaţiei “tainei” de pe cruce şi umanităţii smerite de cuvintele lui Dumnezeu din Biblie.

Michel Van Parys