Al doilea volum din ciclul dedicat de Iordan Gheorghe Bărbulescu schimbărilor ce au avut loc în Europa după 1950 reconstituie marile evenimente de la căderea Zidului Berlinului încoace, unul dintre cele mai importante fiind transformarea Comunității Economice Europene într-o uniune politică în 1992. Autorul analizează orientarea acesteia spre statele foste comuniste din Europa Centrală și de Est, cu un accent special pe problematica românească. Dacă până la începutul anilor ’90 nu a existat, în ciuda dialogului, un angajament ferm și structurat al CE/UE în sensul extinderii spre statele ieșite din comunism, odată demarat, acest proces s-a desfășurat într-o manieră sinuoasă și din partea UE, și din partea candidatelor. Autorul arată că nu a existat o legătură de tip cauză-efect între revoluțiile antisovietice și reformele CE/UE, dar că acestea din urmă au avut un rol crucial în lungul drum spre o democrație reală al statelor-satelit ieșite de sub influența sovietică. Unificarea europeană despre care se vorbea de mai bine de un secol s-a realizat așadar prin extinderea UE spre centrul și estul Europei, modificându-se nu doar ordinea europeană, ci și relația transatlantică, într-o cheie a progresului și a stabilității.