Helliconia era celebră pentru iernile lungi, dar acelea nu însemnau moartea naturii, ci somnul ei, din care planeta avea să se trezească neîndoielnic. Pe de altă parte, iarna nucleară nu promitea revenirea primăverii.

Alternanța anotimpurilor punctează istoria Helliconiei, o planetă situată la o mie de ani-lumină de Pământ, scăldată în lumina a doi sori. Acum este vremea frigului, iar pentru locuitorii planetei urmează un mileniu al declinului și poate colapsul civilizației create în timpul verii.

Iminența iernii evidențiază dimensiunea cosmică și tragică a unei istorii asupra căreia indivizii dețin puțin control, din care se străduiesc să scape cu viață, să spere și să aștepte cu nerăbdare revenirea primăverii.

Întunericul, gerul și tăcerea se aștern deasupra Helliconiei, iar modul în care va supraviețui omenirea depinde de resursele ei mentale și emoționale.

Morții nu vorbesc niciodată despre politică.