Suruburi, saibe, cuie, piulite. Poeme alese 1997-2014

„Adela Greceanu readuce poeziei ceea ce părea că incepe să se piardă. Оn versurile ei revin luminozitatea, blоndeţea, bunătatea, răbdarea («fără aşteptare»), оnţelegerea («drept in inimă»), seninătatea, seriozitatea ca semne ale forţei, оntr-o vreme оn care cei mai mulţi poeţi/ cele mai multe poete merg оn direcţia opusă, a exhibărilor brutale. Personajele ei, Provinciala, Domnişoara Cvasi, Adila, sоnt, оn ciuda aparenţelor (pe care autoarea le construieşte cu obstinaţie prin acel procedeu retoric numit antifrază şi al cărui maestru, оn poezia de la noi, rămоne Mircea Ivănescu), misterioa-se şi puternice. Poate să adăugăm faptul că supratema literaturii Adelei Greceanu este dragostea. De fapt, pentru ca poezia ei să existe, are nevoie de un celălalt căruia să i se adreseze, la care să se raporteze ca la un altul cоnd opus, cоnd asemănător. Cu o imagine a Adelei Greceanu, poezia e asemenea vitraliilor care se văd mai bine cоnd trece lumina prin ele. Lumina inteligenţei, a empatiei. Adunate la un loc, cărţile Adelei Greceanu se leagă оntr-un story poetic coerent, singular оn peisajul poeziei actuale." (SIMONA POPESCU)