Prin această lucrare, Codruţa-Diana Simionescu introduce în premieră în dezbaterile filosofice româneşti o tematică centrată pe raportul dintre medierea interculturală şi filosofia interculturală într-un mod atipic. Atunci când problematica medierii interculturale a fost abordată la noi prin traducerea unor cărţi sau prin adaptarea unor cursuri de formare în mediere, ea a fost tratată restrictiv şi reducţionist: doar din perspectiva dobândirii de abilităţi de mediere în plan cultural sau din cea a negocierilor internaţionale generate în contextul globalizării politice şi economice. Meritul autoarei acestei lucrări este că încearcă şi reuşeşte să iasă din îngustimea unei astfel de abordări aducând în discuţie un curent fdosofic puţin cunoscut şi aproape deloc discutat în cultura română: filosofia interculturală.

Autoarea a reuşit să integreze în economia lucrării şi propria experienţă interculturală, experienţă adăugată ca idei la care a ajuns prin observaţia personală calitativă a unor evenimente şi proiecte interculturale în care s-a implicat pe parcursul elaborării studiului. Racordarea la o metodologie diversă şi inedită, abordarea unor problematici noi din filosofie şi din ştiinţele comunicării sunt indicatori cerţi ai unui demers de cercetare comparabil cu ceea ce se întâmplă în câmpul contemporan al filosofiei şi în cel al ştiinţelor comunicării.