„Îmi e atât de dor de mama”, se gândește trist Șerban, „nu pot să adorm fără ea.” Cu inima grea, Șerban privește luna mare, argintie. Dar, ce-i asta? Deodată vede pe pervazul ferestrei un pui de vulpe scăldat în razele lunii.

„Vin noaptea la toți copiii care sunt triști și nu pot să adoarmă”, spune încet Vulpea din Lună, apoi îl ia pe Șerban cu ea, pe cealaltă parte a Lunii, unde înfloresc flori vrăjite, iar Spiridușele Lunii le îndeplinesc oamenilor dorințele. Oare ele vor putea îndeplini și cea mai mare dorință a lui Șerban?