Nu-l pot avea pentru că e cel mai bun prieten al fratelui meu mai mare. Nu-l pot avea pentru că i-am frânt inima acum cinci ani; pentru că acum este logodit cu altcineva – o persoană bună și de încredere care merită ochii lui pătrunzători, buzele lui catifelate, inteligența lui sexy.

Nu-l pot avea pe Elijah pentru că L-am ales pe Dumnezeu în locul lui.

Frații Bell, totuși... ei bine, noi nu avem chiar cel mai bun palmares în materie de jurăminte. Dar eu sunt hotărât să îmi iau rolul de călugăr în serios – să mă dedic unei vieți monastice și să-mi petrec restul anilor în castitate și rugăciune. Dar acum Elijah e aici. Este aici și mă însoțește în călătoria prin mănăstirile europene, iar între mărturisirile șoptite, sărutările furate și momentele în care sunt aplecat peste un altar antic, jurămintele mele se simt mai fragile pe zi ce trece.

Și cu jurăminte sau nu, știu în inima mea că ar fi nevoie de mai mult de un călugăr bun pentru a-i rezista lui Elijah Iverson în acest moment. Ar fi nevoie de un sfânt.