Femeia la cincizeci de ani este o bătălie cu timpul care-i perceput ca un cariu, ce-i ronțăie viață. Conviețuim, spune autoarea, într-o permanentă stare de ”contra cronometru” despășind mereu sentimentul de a nu fi prea târziu. Cu fiecare text poetic în parte, își descoperă încet toate brazdele, toate cărările și toate riduri, prin incizii interioare adânci, uneori dureroase dar mereu lucide. Ambientul domestic creează o dantelărie ”scut”, unde personajele, gardienii unui univers familial, au un dialog în surdină, mereu presărat cu ființe angelice care șușotesc între ele și care de fiecare dată au grijă să-i așeze destinul pe drumul cel bun. Cititorul, îndeosebi cel feminin, este inclus în această atmosferă de album cu amintiri în sepia dar paradoxal, în locul impresiei de sentiment melancolic-depresiv el, descoperă, prin similitudine, o matriță umană regenerabilă, puternică și rezistentă. Și vede cum peste combinația unică de cicatrice cu noi mlădițe, trec adieri de esențe tari, pure, de mușcată ori garofițe de piatră: un tratamentul regal antineliniști. (Ivone-Marlen Scărlătescu, scriitoare)