Pasarile

Unele zile sunt diferite. Astăzi devenit ieri nu seamănă cu mâine ce va fi astăzi. Există zile care au ceva în plus față de celelalte. Dar ce le deosebește oare? Temperatura aerului? Direcția vântului? Trilul păsărilor? Ei bine, da! Păsările! Cel puțin, în povestea „Păsările”, scrisă de Germano Zullo și ilustrată de Albertine, ele reprezintă semnificativul. Sau detaliul. Sau insesizabilul care face diferența.

Așadar, un cârd de păsări, un bărbat și o autodubă. Bărbatul deschide ușa mașinii și toate păsările pe care le transportă zboară. Cu excepția uneia. Aripile o înalță spre cer și pe aceasta, abia după gustarea împărțită cu șoferul și după câteva lecții de zbor improvizate. Pasărea își ajunge din urmă suratele, dar numai pentru a se reîntoace la mașina de transport. Care să fie totuși sensul gestului ei?

Pe scurt, aceasta ar fi epicitatea recognoscibilă în… ilustrațiile cărții. Cu toate acestea, derularea evenimentelor din planul vizual nu poate fi apropriată decât prin perspectiva mesajului textual, semantismul operei fiind revelat de simbioza celor două planuri. Abstract, laconic și totodată percutant, discursul problematizează prezența detaliului în viața individului. Însă, numai corelarea celor două receptări – cea literară și cea grafică – desvrăjește valoarea și înrâurirea lui în viața fiecăruia.

Din acest punct de vedere, figura bărbatului este una generică, iar mașina lui roșie metaforizează cotidianul existențial. Păsările, diferite coloristic și structural, reprezintă evenimentele felurite pe care individul le trăiește, respectiv întâmplările care trec, zburând fără întoarcere. Iar între acestea se distinge detaliul, acel ceva care conferă distincție unei zile în raport cu alta.

De cele mai multe ori însă, el nu se evidențiază, fiind tăinuit de banalitatea prezenței și a înfățișării. În plus, manifestarea potențialului său este strâns legată de abilitatea noastră de a-l percepe – fie căutându-l, fie descoperindu-l. Cu toate acestea, privirea inițiată în a scruta realitatea înțelege remarcabilul și reușește să-l recepteze în sensul său hiperbolic de adevărată comoară. Detaliul este cel care îmbogățește clipa, cel care poate schimba lumea: el își găsește obârșia în lăuntrul fiecăruia și se reflectă în acțiunile și-n gesturile pe care le proiectăm asupra aproapelui. Dar și în cele care se revarsă asupra noastră. În fond, ilustrațiile surprind consecința acțiunii bărbatului de a fi ajutat pasărea neagră și-i conferă valoare simbolică odată cu zborul din final.

Cartea „Păsările”, scrisă de Germano Zullo și ilustrată de Albertine, confruntă lectorul cu o oglindă livrescă. Astfel, capabilitatea de a recunoaște detaliul în linearitatea cotidiană rezidă în putința de a cultiva detaliul, mergând în întâmpinarea Celuilalt. Dar și de a ne asuma valorile propagate. Devenim detaliile pe care le răspândim în jurul nostru.