Thomas Hobbes este unul dintre cei mai străluciți – și în același timp uitați – filosofi din secolul al XVII-lea. Literat, umanist și om de știință, el a combinat empirismul și raționalismul pentru a aplica filosofiei metoda ipotetico-deductivă. Gândirea sa este amintită mai ales datorită ideilor politice. Hobbes este arhitectul unui edificiu teoretic întemeiat pe deciziile raționale ale unor indivizi hotărâți să clădească această putere suverană și protectoare care este statul. Obligația de a ne supune acestei autorități supreme pornește din consimțământul dat printr-un contract social pe care îl stabilesc tocmai acești indivizi. Paradoxal, puterea centralizată și absolută, imortalizată în figura marelui Leviatan, este pentru Hobbes cea mai bună garanție a libertății oamenilor în raport cu ei înșiși. Manuel Cruz (profesor universitar de filosofie)