Bucuria anotimpurilor

Dimineață cenușie.

Cerul moțăie… E februarie.

Firea zace-n toropire

mai ales în zorii zilei.

Dulce-i somnul dimineață,

când îți ții sufletul-n brațe.

Dulce-i somnul-n februarie,

când natura moțăie și

din plapumă-un ochi ferăstruie.

Cu atâta pirotire,

perdeaua pe galerie

cine s-o înlăture?

Din spate de draperie

îmi zâmbește ochiosul mie.

S-a trezit de dimineață

și râde prin pânza creață.

Silueta-i străvezie

se vede prin draperie.