– Îmi pare rău… Cred că înțeleg. N-ar fi trebuit să forțez lumea asta asupra ta. Nu e a ta, nici amintirile tale.

Dintre toate mesajele ei criptice, acela fu cel pe care el nu îl putu descifra de fel. Asta se întrebase mereu:

– Care-i rolul tău în tot jocul ăsta, V?

– Sincer, cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mă simt mai mult ca un martor, de parcă nu aparțin de lumea asta.

– Deci… ești o fantomă în carne și oase! Interesant… Ne vedem mai târziu, V!

Navian îi întoarse spatele, gata să plece. Vanessa râse trist și înfundat, ceea ce-i atrase din nou atenția.

– Amuzant că spui asta! Așa mă gândeam și eu la tine de multă vreme, ca la o fantomă. Apoi ai apărut în fața mea, în carne și oase.

Andrew D. Phall, Chemarea lui Void. N&V