Pe copertă: Șerban Savu, Scena balconului, ulei pe pânză, 2006

Zeci de titluri de roman din literaturile lumii aparțin genului de dragoste. Din motive divers-diferite: de timp să tot dispui pentru lecturi ce țin de epicul așa-numit „ușor”, cu încrengăturile sale numeroase, însă, valoric, de ștachetă înaltă, dacă sincer le agreezi.

La urma urmei, în ciuda dedicației exclusive pentru scenă, Romeo și Julieta de Shakespeare, cu ale sale reluări sau recompuneri în oglinzi clare ori convexe, este tot un fără de egal roman de dragoste. Și ce poveste!... Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes este, în esența sa romanescă, o narațiune patronată de amor irezistibil cavaleresc și carnavalesc, sincer și orb. Și câte alte lucrări de gen…

Romanul Pe drumuri de sticlă de Delia Bodea Jacob – o scriitoare aflată în ascensiune – ține de epicul dramatic al dragostei spiritualizate. Volumul a apărut în acest an, într-o primă ediție, în limba română, la Editura Familia din Tel Aviv, Israel. Narațiunea se desfășoară în siajul unui iureș captivant de întâmplări și evenimente, departe însă de a fi integrat epicului de acțiune detectivistă.

În plină epocă dominată de deceniile așa-zis „de aur” din România, povestea iubirii dintre Tatiana, studentă la Muzică, și Many (Kalman), poet, rebel și răzvrătit, capătă treptat accente dramatice cu inserții de epos politic, mai cu seamă aplicate cercurilor intelectualității, ale căror minți au fost subjugate de conducerea țării.

Iubirea dintre Tatiana și Many aduce ideatic cu cea din romanul Love Story de Erich Segal, o poveste tulburătoare a unei iubiri curate, de epuizant calvar, care în vremea anilor '70 a făcut vâlvă, ba chiar a stors lacrimi. La fel și filmul cu titlu omonim.

Deosebirea dintre cele două povești de iubire o impune, aici, sfârșitul asumat al Tatianei, care nu mai suportă atmosfera cazonă, îndoctrinarea și ifosele de șef și fost șef, într-un mare oraș, ale tatălui ei, securist de „marcă”, ins aciuit în România imediat după război, coborâtor din teritoriile dominate de sovietici, toți puși pe răzbunări și chivernisiri.

Romanul Pe drumuri de sticlă are toate ingredientele pentru a sta la baza scenariului unui film artistic. (Virgil Rațiu)

* * *

DELIA BODEA JACOB s-a născut în 2 noiembrie 1952 la Mociu, județul Cluj.

A urmat cursurile Liceului de Muzică și pe cele ale Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca. După absolvire, a făcut parte, timp de zece ani, din corpul Filarmonicii din Târgu-Mureș, ca violonistă, iar în paralel a fost profesoară de vioară la Liceul de Artă din același oraș. În anul 1985, după căsătorie, a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Haifa. Și-a continuat cariera muzicală în Orchestra Simfonică din Haifa, dar s-a dedicat în special învățământului, ca profesoară și șefă de catedră la Conservatorul de Muzică din Tel Aviv.

Scrie de la vârsta de nouă ani povești, povestiri, poezii, însă niciodată nu a încercat să publice nici măcar în revistele școlare. În Israel, la încurajarea lui Leon Volovici a participat la un concurs inițiat de Al. Mirodan în cadrul căruia a fost premiată și în a cărui revistă a publicat proză.