Hannah Arendt spune că nu vrea să fie „filosof de profesie”, astfel cum cu ironie vorbea Kant despre gânditorii cu metodă. Șestov vede în Pascal gânditorul suferind, ce își găsește „certitudinea” în suferință și chin. Acestea sunt cele două extreme între care un „pârlit” de gânditor ca mine poate să-și găsească locul. La fel și gândurile cuprinse în această carte. Între o gândire care „cântă de coerență” și una care „geme de durere”, totdeauna am ales profunzimea durerii decât comoditatea coerenței.