Balada

Romanul Balada este scris de Adrian Lesenciuc, descendent din familia Golembiovschi-Porumbescu. Povestea acestei farnilii, in parte ilustrata prin filmul romanesc Ciprian Porumbescu (1973), regizat de Gheorghe Vitanidis, cu Vlad Radescu si Emanoil Petrut in rolurile lui Ciprian si Iraclie, este dusa mai departe, la fel cum ecourile cantecelor marelui compozitor roman sunt amplificate mereu. Celebra compozitie, Balada, insoteste acest roman ce ilustreaza una dintre cele mai frumoase povesti de dragoste din literatura romana.

Cand cea mai frumoasa poveste de dragoste nu-i are drept eroi pe Romeo si Julieta, ci pe marele compozitor Ciprian Porumbescu si pe iubita lui, Berta, cand trista intamplare biblica a dreptului Iov care pierde aproape totul, dar nu-si pierde sufletul, se repeta, cu preotul Iraclie, tatal lui Ciprian, in locul prearabdatorului sfant, cand istoria, puterea, lacomia si religia comploteaza impotriva oamenilor, dar Ciprian si tatal sau Iraclie raman demni si neinfranti, povestea ce le cuprinde e mai mult decat fictiune. Bazat pe biografia familiei Porumbescu, cu doua personaje centrale, Iraclie si Ciprian, romanul Balada este tulburator prin puritatea iubirii si a demnitatii care invinge diferente, discriminari, abuzuri. Iubirea si demnitatea celor doi raman peste veacuri pilda nemuritoare a omului care infrange istoria cu ceea ce e mai frumos si profund in sufletul unui popor: cantecul. Tatal si fiul pleaca in cautarea cantecului mantuitor si, pe parcursul celor 16 episoade din carte, povestite de cei doi, dar si de alte personaje, printre care si de poetul Mihai Eminescu, apropiat al familiei, traiesc drama tarii vandute, a familiei decimate, a umilintei din partea celor ce impart puterea, a dragostei interzise de norme religioase de neinteles, a bolii care macina si ucide. Cand incercarile par a nu mai avea sanse, se iveste Balada ce devine insasi personaj al cartii si repovesteste viata tinutului vandut: Bucovina, viata preabunului preot Iraclie, a fiului sau Ciprian Porumbescu, a iubirii aparent infrante, dar mereu invingand dincolo de distante, de impuneri, de moarte.