Totul a pornit din dorința de a găsi răspunsuri la cel puțin două întrebări: (i) de ce există mai multe religii, deși oamenilor li s-a revelat un singur Dumnezeu?; (ii) de ce există nedreptatea și răul în lume, adică unii oameni buni, printre care și copii nevinovați, suferă cumplit, în timp ce nelegiuiții trăiesc în belșug? Am simțit tăcerea lui Dumne-zeu și mi s-a părut a fi chiar nedrept. Pentru ambele nedu-meriri, aveam deja unele explicații ale preoților, dar ele nu m-au mulțumit pe deplin. Mi-am dorit clarificări, deși îmi era cunoscut faptul că dogmele nu se bazează pe logică, tre-buie numai să crezi.

Există un sâmbure de adevăr în această afirmație, dar nu am agreat-o în totalitate și am continuat să caut. Numai că, după mai multe tatonări, au apărut noi în-trebări fără răspuns, și, cu timpul, am început să am unele rezerve față de fenomenul religios. Ajuns la vârsta senectu-ții, gândurile îmi erau și mai împrăștiate. Am dorit să mi le ordonez, astfel ca momentul «marii plecări», care este tot mai aproape, să mă găsească pregătit, convins de justețea crezurilor la care am ajuns.