Cu o dezinvoltură atent controlată, Nicoleta Marini își compune partitura uzitând osebite nuanțe stilistice. De la caligrafia hieratică, pastelizantă și filigranată de eresuri autohtone … la învolburarea vizionară expresionistă, până la cotidianul în cheie fantezistă și magistralitatea ironic-ostentativă specifică postmodernismului, miza poetei pare a fi nostalgia cuplului primordial și aspirația spre un locus amoenus al ființei vulnerate.