Reflecțiile medicului Săndulache sunt o combinație de notițe spontane scrise de mână, școlărește, încă netrecute pe caietul de curat, un șantier în lucru pentru remodelarea templului interior, o zbatere de aripă a unui înger prins între două lumi la fel de gri. Dar toate îndoielile îi sunt dominate de solemnitatea existenței responsabile, de demnitatea gânditorului profund, de spiritul geniului creator și de magicul aurorei boreale. Și toate epifaniile îi sunt ireversibil marcate de marea trecere de la comunitar la individual, de la trup către suflet, de la conversație la solilocviu.

Dacă mai e suflare în lutul din tine, eseurile acestui volum îți vor aminti de plânsul cel dintâi al nou-născutului, de nostalgia plecării din satul natal, de tragedia imigrării de nevoie, de tăcerea mieilor de jertfă și de singurătatea ruinelor la apus de soare. Simțăminte pe cât de nobile, pe atât de necesare. Dacă rezonezi, e semn bun. Înseamnă că mai ești încă viu. (Romulus Chelbegean, prieten, pastor, profesor universitar, psihoterapeut, muritor)