"Dar el avea deja o biblioteca cu carti destul de rare. Insemna ceva la sat! Mai tarziu, pe cand era licean, in acele vremuri cand nu se putea detine orice carte, au venit oamenii timpului si le-au dat foc. Desi eu aveam doar vreo patru ani, imi amintesc acea torta de forta. Acea valvataie a filelor arse. Parca ardeau cuvinte. Parca ardeau taine. Cand fratele meu s-a intors acasa de la Deva, a inceput sa planga asa cum plang cei care pierd ceva foarte drag si apropiat. Pentru el, acele carti au insemnat enorm. Pentru el, n-a fost altceva mai apropriat decat cartile pe care le adunase cu mare greutate"