Dar socotesc ca nu mai trebuie sa lungim cuvantul, care a infatisat toata viata lui Moise ca pe o pilda de virtute cititorilor. Caci celui ce tinde spre o viata mai inalta, cele spuse ii vor fi nu putina merinde in drumul spre adevarata intelepciune. Iar cel molesit intru nevointele virtutii, chiar daca s-ar scrie cu mult mai multe decat cele spuse, nu va afla niciun folos din osteneala. Totusi, pentru a nu se da uitarii ceea ce am aratat in Cuvantul inainte, unde stabilisem ca viata desavarsita este aceea in care niciun hotar nu opreste inaintarea, ci, cresterea spre mai bine a vietii savarsindu-se pururea, e un drum al sufletului spre desavarsire, bine ar fi ca, ducand cuvantul nostru pana la sfarsitul vietii lui Moise, sa intarim definitia data de noi desavarsirii. Fiindca cel ce s-a inaltat prin atatea urcusuri de-a lungul intregii vieti nu a incetat de a se ridica iarasi mai presus de sine, pentru ca, precum socotesc, prin toate sa i se arate viata mai presus de nori si ca un meteor ce inainteaza in eterul inaltimii gandite cu mintea (inteligibile), asemenea unui vultur.