Din 1917, de la Lenin și Woodrow Wilson încoace, politicul de pretutindeni a devenit conștient de imensa putere de influențare a filmului asupra oamenilor și a încercat să-i atragă de partea sa pe creatorii celei de-a șaptea arte. Astfel, filmul a devenit cutia de rezonanță audio-vizuală, dar și martor (subiectiv și emoțional) al temerilor, angoaselor, speranțelor, modei și mentalităților, al intereselor și obsesiilor politice dominante în anii în care a fost realizat. Datorăm, în bună măsură, filmelor pe care le vedem o parte din modul în care percepem lumea din jurul nostru și istoria pe care credem că o știm. (Călin Hentea)