Graunte de cristal

Grăunțe de cristal se cheamă culegerea de panseuri a prietenului meu Felician Pop de la Satu Mare. Sunt reflecții paradoxale – unele, poetice – altele, inteligente, jucăușe, amare, dulci-amare, resemnate, pescuite din tăul înțelepciunii populare, niciodată banale sau superflue. Am ales câteva, absolut superbe, pentru coperta a patra a cărții. Vi le dăruiesc și vouă:

• Când m-am născut, aveam atât de multe amintiri, încât nu mi-a fost îndeajuns întreaga viață ca să le pot uita.

• Cea mai grea pedeapsă pentru un ticălos este să fie condamnat să facă fapte bune!

• Unii apucă vieții să-i mănânce miezul. Alții se mulțumesc să-i ronțăie, resemnați, cojile…

• Dacă eternitatea ar fi măsurabilă, atunci singura unitate de măsură valabilă ar fi copilăria.

• Fără o iubire uriașă, nu ești decât un pitic.

• Cel mai periculos demolator este cel care are convingerea că zidește.

• Între ceea ce însemn eu pentru alții și ceea ce înseamnă ei pentru mine, este un munte sau un hău?

• E doar fumul cuvintelor peste rugul tăcerii.

• A-ți asuma trăirea înaltă, extatică, iată o provocare și un risc maxim!

(Mircea Petean)