Alekzandre. Volumul 1

Alek obișnuia să zâmbească, acum aproape că nu-și descrețește niciodată fruntea.
Zhavia zâmbește în stânga și în dreapta până te scoate din sărite, refuzând să se încrunte.
Alek obișnuia să lupte, acum preferă să fie un simplu spectator. Zhavia luptă în fiecare zi, chiar și atunci când nu mai are pentru ce.

Alek și-a consumat toată dragostea, iar acum i-a rămas doar ura.
Zhavia iubește – răsăritul, orele târzii, ciocolata, copiii –, sau așa lasă impresia.
Alek a avut inima frântă și, atunci când a lipit-o la loc, a încurcat bucățile.
Zhavia n-a scăpat nici ea de o inimă frântă, dar a manevrat cu grijă bucățile atunci când le-a adunat.
Și, cu toate astea, când sunt unul în preajma celuilalt, masca lui Alek cade, iar Zhavia își dă seama cât de multe fisuri i-au scăpat neobservate.

Niciunul dintre ei nu vrea să fie văzut așa cum e cu adevărat, dar Alek spune lucruri care o fac pe Zhavia să se încrunte; iar Zhavia spune lucruri care-l fac pe Alek să zâmbească și poate că drumul de la cine naiba ești până la te iubesc nu e chiar atât de lung, dar cu siguranță e... denivelat.