Închizând în urma ei ușa și descălțându-și sandalele, intră în living luminat de televizorul aprins. Își lăsă geanta pe un fotoliu și se așeză pe canapea lângă bărbatul ce își întoarse capul de la imaginile televizorului, urmărind-o de cum intrase în cameră.

—Cum a fost cina? o întrebă luând telecomanda, lăsând sonorul pe mute.

—Interesantă. O familie frumoasă care după douăzeci de ani împreună vrea să oficializeze relația. Chiar la restaurantul unde am cinat.

—De ce nu au venit la voi? întrebă referindu-se la magazin.

—Au vrut ceva mai puțin formal. Oricum or să vadă catalogul și niște aranjamente.

Se ridică și, căutând în geantă, scoase telefonul. După ce privi ecranul, îl puse la încărcat. Se așeză din nou pe canapea. De data asta, bărbatul îi făcu semn să vină lângă el. Se cuibări în brațele lui și rămaseră privind la imaginile „mute” ale televizorului, unde doi tipi se împușcau de mama focului.

—Interesant? întrebă referindu-se la film.

—Ceva de acțiune.

Nu era prima oară când stăteau așa. Se simțea bine și oarecum protejată în brațele lui.

—Robert doarme?

—Da. Am făcut niște paste cu brânză și, după ce am mâncat, a stat cu mine la televizor, dar l-a luat somnul și s-a dus la el. Iar înainte să întrebi, să știi că și-a luat pastilele.

—Ce m-aș face fără tine? spuse așezându-și capul pe umărul lui.

Lumina televizorului scălda camera în lumini și umbre jucăușe, întinzându-se pe holul ce ducea la celelalte camere. Chiar dacă apartamentul cu patru camere era prea mult pentru ea și băiat, nu îl schimbase, fiindcă de multe ori Andrei sau copiii Mariei rămâneau peste noapte.

—Iuli e de serviciu?

—Normal, nu. Îi face tura unui coleg.