Itinerarii introspective

Fără îndoială, în acest loc unic, gândurile zboară. Zboară departe! Convingerile contemporaneității, emfatic triumfătoare, precum și legendele din vechime încărcate de semantica trăirilor eroice se clatină, devenind o parte a unei memorii impersonale, în vreme ce cuvintele alese cu grijă străbat vremurile, devenind tot mai dense și tot mai pline de înțelesuri. În același timp, incertitudinile exprimate de demult, cele neexprimate încă și cele inexprimabile se adună de peste tot, alcătuind un edificiu complex, care vibrează concordant cu ritmul orașului, aflat într-un acord absolut cu valențele locului, cu personajele pe care le întâlnim la tot pasul, personaje emblematice și enigmatice deopotrivă, entități venite parcă dintr-o lume paralelă, dintr-un univers atemporal, din vremuri de demult apuse.

Diminețile inundate de lumină înnobilează locul. Pe malul apei, în aerul ușor răcoros, privesc malul celălalt, prea plin de istorii încă sângerânde, de bătăliile epuizante ale tuturor și ale nimănui, de trădări echivoce și de ambiții nemărginite, de speranțe înșelătoare, de deziluzii fundamentale, de morți și de vieți reunite așa, ca din întâmplare. Printre gândurile noastre încă nespuse, printre trăirile tainice, prezențe simbolice și imateriale, corăbii fără de nume alunecă aproape fantomatic, brăzdând istoria, traversând strâmtoarea imaginarului și unind vremuri atât de îndepărtate. Sunt uimit de toate aceste treceri și sunt fascinat de simbolistica locului, regăsindu-mă în entitățile extrem de complexe pe care – nu știu de ce – le simt ca făcând parte din propriul univers.
—Eu caut timpul uitat în penumbra cuvintelor tale și caut lumea nemărginită, mai caut și viețile fără de capăt pe care nimic nu le poate opri să vină spre noi.
—Cum poți să mai fii aici când ești peste tot, cum poți să fii departe când nu ești niciunde?