Roman câștigător al Los Angeles Times Book Prize 2017

Povestea spusă în această carte de autorul de origine pakistaneză Moshin Hamid s-ar putea întâmpla în orice țară devastată de războaie civile și de terorism. Nadia - independentă și aventuroasă, dincolo de vălul ei islamic - și Saeed, un tânăr mai degrabă reținut și conservator, se întâlnesc și îndrăgostesc cu puțin înainte ca orașul lor să capituleze în fața militanților fanatici. Violențele escaladează, atentatele și moartea devin o realitate tot mai greu de ignorat, iar cei doi caută soluții să scape din acest infern. În cele din urmă, ocazia așteptată apare, dar șansele ca ei să reușească să treacă teferi dincolo sunt mici.

Povestea lui Saeed și a Nadiei este poate experiența reală de viață a multor familii care decid să migreze spre Vest pentru a-și salva viețile. Dar, chiar și dacă reușesc să treacă dincolo, viitorul care îi așteaptă nu e întotdeauna cel visat, iar marginalizarea, discriminarea, sărăcia, naționalismul violent devin noile probleme pe care le au de înfruntat.

„Un roman care îți taie respirația și care nu putea veni într-un moment mai potrivit.” NPR

„E ca și cum Hamid știe ce avea să se întâmple cu America și cu întreaga lume și ne-a oferit o hartă pentru viitor. O carte pe cât de terifiantă, pe atât de plină de speranță.” The New York Times Book Review

„Înduioșătoare, îndrăzneață și profund umană.” Entertainment Weekly

„Acest roman devine imediat unul canonic, atât de profund și de precis este felul în care Hamid înțelege timpurile pe care le trăim acum și întrebările cele mai presante. Pe cine suntem pregătiți să abandonăm în căutarea propriei noastre fericiri? Pe cine suntem capabili să iubim, pe cine vrem să iubim și de ce sunt răspunsurile noastre la aceste întrebări atât de rar asemenea?” The New Yorker

„O viziune magică asupra crizei refugiaților.” The Guardian

„Pe atunci, Nadia și Saeed se aflau mereu în posesia telefoanelor lor. Telefoanele aveau antene, iar aceste antene adulmecau o lume invizibilă, ca prin magie, o lume care era peste tot în jurul lor și, deasemenea, nicăieri, transportându‑i în locuri îndepărtate și apropiate, în locuri care nu existaseră niciodată și nu aveau să existe vreodată. Timp de multe decenii după declararea independenței, o linie telefonică rămăsese un lucru rar în orașul lor, lista de așteptare pentru o conexiune era lungă, iar echipele care instalau firele decupru și livrau receptoarele grele erau primite cu brațele deschise, mituite și venerate ca niște eroi. Dar acum aceste baghete magice erau mânuite prin aerul orașului, nestăvilite și libere, telefoane cu milioanele, iar un număr putea fi obținut în doar câteva minute, pe mai nimic.”